Ambiguitate în oglindă

Nu știu, mi se pare mie sau deseori ne pierdem prin stări ambigue, ciudate, stări în care nu putem crede nimic… Adică, ce poți să crezi când ești gol pe dinlăuntru? Ne cufundăm în ambiguitate, prin imperii absurde purtate de vântul „-ismelor”. Când ne vom da seama că spațiul din noi este neexplorat? Când moare, în moartea noastră? Va fi prea târziu… Ploaie de meteoriți, vâjâit de căi lactee, maree interlunare, dar până unde…? Până unde vom mai continua? Putem cuceri întregul spațiu cosmic, dacă nu ne-am cucerit pe noi înșine, degeaba… Când vom înnebuni a căuta o soluție pentru a ne învinge pe noi? Doar atunci vom fi normali. Atunci, în loc să descoperim noi Taina, ne va descoperi ea pe noi. De ce? Pentru că Taina ne trăiește pe noi, chiar dacă avem impresia că e invers. Știu, suntem foarte șmecheri, și ne place să ne socotim astfel. Odată și odată ne vom da seama că ne-am înșelat, că perii capului ocupă prea mult loc și e tot degeaba dacă înăuntru suntem goi. Suntem secați de esențe. Sau stai. Să nu-mi spui că ști ce înseamnă a fi obsedat de esență? Să nu-mi spui că tu ai zburat în spațiul inimii mele dinainte să mă pot cunoaște? Tu ai fost cel/cea care m-a cunoscut dinainte să îmi vărs prima lacrimă de fericire că am venit pe lume? TU!?!? (…) Oare m-am regăsit găsindu-te? Pe tine – simplu om…? NU! Cu singuranță NU! Trebuie să existe un alt Cineva. Unul ascuns în spatele acestei oglinde mari în fața căreia fiecare ne interpretăm propriul rol… absurd până nu spargem oglinda. De atunci totul capătă sens…

About Regenerarea Spirituala

artist crestin
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ambiguitate în oglindă

  1. Roxana spune:

    ceea ce ai relevat tu aici e insasi menirea fiecarui om: de a se gasi pe el insusi.
    bravo seba, continua ce ai inceput!

  2. eu am momente in viata in care as sparge oglinda din fata mea pentru a vedea cine se ascunde dupa… sa vad cine sunt eu in spatele imaginii mele… Acum o iau la propriu: dimineata merg la baie si ma privesc in oglinda…imi vad ochii obositi sau fruntea foarte odihnita…vad un nou cos si ca necesit o cafea tare in urmatoarele 5 minute. Dar vreau sa vad in mine… si atunci era un vers intr-un cantec „de ce daca inchidem ochii nu putem vedea in noi?!” ma enervez cand vad ca oglinda imi limiteaza orizontul privirii mele. Vreau sa vad mai mult si cel mai adanc pot vedea doar porii de pe pielea imbatranita de ani… Vreau sa ma descopar pe mine dincolo de viata pe care trebuie sa o duc in socitate… si ma sperie gandul sa nu ma descopar prea tarziu… Cand moarea imi e alaturi…niciodata nu voi stia… poate ca imi este in urmatoarele 2 ore. Si mor fara sa fii explorat spatiul din mine😐

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s