ingropare in reluare dar sigura

ma ingrop in propria rutina
in propriul pamant sapat cu mainile mele
am ajuns sa nu ma mai gaseasca nici zorile
razele de soare au ajuns un mit antic
pe tine nu te mai vad nici macar cand am vedenii
numele ce ti l-am scris de sute de ori pe pereti
s-a innecat

de ce nu l-ai invatat sa innoate
de ce nu l-ai invatat macar pe el sa supravietuiasca
daca tu deja te dai pierduta
de negasit nici macar prin jurnalele mortii
scrisorile mele nici macar vantul nu le mai duce
nici macar gravitatia nu le mai poarta
pana si pamantul s-a saturat de umbra lor
abandonare in reluare dar singura
nici macar nu am invatat sa definesc ceea ce mi-a distrus
orice incercare de a respira normal
abandonat
nici norii nu ma mai baga-n seama
picurii de ploaie se feresc de mine
cad tot imprejurul meu
de parca as avea aureola
ce stupid

priveste-ma si uimeste-ma
ecce homo, varianta noua

rasfoire

Reclame

Despre Eclejiastul

a christian artist
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s