ingropare in reluare dar sigura

ma ingrop in propria rutina
in propriul pamant sapat cu mainile mele
am ajuns sa nu ma mai gaseasca nici zorile
razele de soare au ajuns un mit antic
pe tine nu te mai vad nici macar cand am vedenii
numele ce ti l-am scris de sute de ori pe pereti
s-a innecat

de ce nu l-ai invatat sa innoate
de ce nu l-ai invatat macar pe el sa supravietuiasca
daca tu deja te dai pierduta
de negasit nici macar prin jurnalele mortii
scrisorile mele nici macar vantul nu le mai duce
nici macar gravitatia nu le mai poarta
pana si pamantul s-a saturat de umbra lor
ahhh de ce m-ai abandonat atat de repede
nici macar nu am invatat sa definesc sentimentul ce mi-a distrus
orice incercare de a respira normal
sunt abandonat
nici norii nu ma mai baga-n seama
picurii de ploaie se feresc de mine
cad tot imprejurul meu
de parca as avea aureola
ce stupid…

priveste-ma si uimeste-ma
ca am uitat cine sunt
nu-mi mai stiu nici macar numele
cine sunt?!
unde esti?
de ce vocea-mi si-a pierdut si ecoul?
de ce umbra-mi a fugit fara urme?
daca a plecat
sper ca macar sa fi plecat in cautarea ta

About Eclejiastul

a christian artist
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s